Venituri din străinătate: cum le declari și unde plătești impozit
Lucrezi remote pentru o firmă din Germania, ai un apartament închiriat în Spania sau primești dividende dintr-un cont de broker din SUA? Atunci statul român s-ar putea să te aștepte cu o declarație. Mulți cred că, dacă banii au fost deja impozitați „afară", treaba e închisă. De multe ori nu e. Iar dacă ANAF descoperă venituri nedeclarate, urmează diferențe de impozit, dobânzi și penalități, care se calculează retroactiv. Vestea bună: cu regulile corecte, în majoritatea cazurilor nu plătești de două ori.
Întrebarea care decide totul: ești rezident fiscal în România?
Înainte să te întrebi „ce declar", trebuie să știi unde ești obligat să declari. Asta ține de rezidența fiscală, care nu e același lucru cu cetățenia.
Pe scurt, ești considerat rezident fiscal român dacă te încadrezi în cel puțin una dintre situații:
- ai domiciliul în România;
- ai centrul intereselor vitale în România (familie, locuință permanentă, sursa principală de venit);
- ești prezent fizic în România mai mult de 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive.
Dacă ești rezident român, regula generală e dură, dar simplă: datorezi impozit în România pe venitul mondial — adică pe tot ce câștigi, oriunde în lume. Dacă nu ești rezident, în general datorezi impozit în România doar pentru veniturile cu sursă din România.
Pleci sau te întorci? Există un chestionar obligatoriu
Mulți români uită acest pas. Dacă pleci din România pentru o perioadă (sau mai multe) care depășește în total 183 de zile într-un interval de 12 luni consecutive, ai obligația să depui „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România" (formularul Z017). Se depune cu aproximativ 30 de zile înainte de plecare, la organul fiscal de la domiciliul tău, inclusiv online prin Spațiul Privat Virtual (SPV).
La revenirea în țară există chestionarul echivalent la sosire (Z015). Fără acest pas, ANAF te poate considera în continuare rezident român și îți poate cere impozit pe veniturile globale, chiar dacă tu credeai că ai „rupt" legăturile fiscale. Verifică modelul actualizat și termenele pe anaf.ro.
Cum eviți dubla impunere
România are convenții de evitare a dublei impuneri cu zeci de state. Aceste tratate stabilesc cine are dreptul să impoziteze un anumit tip de venit și prin ce metodă se elimină dubla plată. Există două mecanisme principale.
Metoda creditului fiscal
E cea mai întâlnită. Declari venitul în România, calculezi impozitul român, apoi scazi impozitul deja plătit în străinătate pentru același venit. Creditul se acordă însă limitat: cel mult până la nivelul impozitului datorat în România pe acel venit.
Exemplu concret: ai încasat din străinătate un venit pentru care, în România, impozitul ar fi 1.000 lei. Dacă ai plătit deja 700 lei impozit în statul-sursă, în România mai datorezi diferența de 300 lei. Dacă în străinătate ai plătit 1.200 lei (mai mult decât impozitul român), în România nu mai datorezi nimic — dar nu primești înapoi diferența de la statul român.
Metoda scutirii (exonerării)
Unele convenții prevăd ca venitul deja impozitat afară să fie scutit în România (eventual luat în calcul doar pentru a stabili cota la celelalte venituri). Aici e și un caz important: salariile pentru o activitate dependentă desfășurată efectiv într-un stat străin, plătite de un angajator de acolo, sunt în general venituri neimpozabile în România. Atenție — situația diferă dacă salariul e plătit de un angajator din România.
Documentul-cheie: pentru a beneficia de prevederile convenției, ai nevoie de un certificat de rezidență fiscală (emis de statul de rezidență) și de dovezi ale impozitului plătit în străinătate, eliberate de autoritatea fiscală sau de plătitorul de venit din statul respectiv.
Ce declari la ANAF și cu ce formular
Instrumentul prin care declari veniturile din străinătate este Declarația Unică (formularul 212). În 2026 declari veniturile obținute în anul 2025, pentru care impozitul nu a fost reținut la sursă în România.
Tipuri uzuale de venituri din afară care se declară:
- Salarii / activități dependente prestate în străinătate (în funcție de convenție);
- Chirii din imobile deținute în alt stat;
- Dividende de la entități străine;
- Dobânzi și câștiguri din transferul titlurilor (acțiuni, ETF-uri prin brokeri externi);
- Drepturi de proprietate intelectuală, pensii, premii, venituri din activități independente.
Atenție la cotele 2026 — s-au schimbat
Cotele aplicabile diferă pe categorii și unele s-au modificat recent. Două repere importante pentru 2026:
- Dividendele distribuite începând cu 1 ianuarie 2026 se impozitează cu 16% (față de 10% în 2025). Contează data hotărârii de distribuire, nu cea a plății — dividendele distribuite în 2025, dar plătite în 2026, rămân la 10%.
- Pentru drepturile de proprietate intelectuală din străinătate, impozitul este de 10%, dar aplicat pe o bază de 60% din venitul brut.
Pe lângă impozit, poate apărea și obligația de CASS (contribuția de sănătate) dacă veniturile cumulate depășesc plafoanele anuale raportate la salariul minim. Cotele și plafoanele se schimbă des — verifică-le pe anaf.ro pentru anul de referință înainte să completezi.
Cum faci, pas cu pas
- Stabilește-ți rezidența. Dacă ai plecat sau te-ai întors în țară peste 183 de zile, depune chestionarul Z017/Z015.
- Adună documentele. Certificat de rezidență fiscală, fluturași/contracte, extrase de la broker, dovada impozitului plătit afară.
- Identifică tipul de venit și convenția. Verifică în tratatul cu statul respectiv dacă se aplică metoda creditului sau a scutirii.
- Completează Declarația Unică (212) în SPV, la secțiunea pentru venituri din străinătate, pe fiecare categorie și stat-sursă.
- Aplică creditul fiscal extern pe baza impozitului dovedit ca plătit afară.
- Depune și plătește la timp.
Termene 2026 de reținut
- Termenul general de depunere a Declarației Unice pentru veniturile din 2025: 25 mai 2026.
- Dacă depui și achiți integral impozitul pe venit până la 15 aprilie 2026, beneficiezi de o bonificație de 3% din impozitul pe venit.
Greșeli frecvente
- „Am plătit deja afară, deci nu mai declar." Fals. Declari în România, apoi aplici creditul/scutirea. Lipsa declarării e cea care aduce penalități.
- Confunzi cetățenia cu rezidența fiscală. Poți fi cetățean român și nerezident fiscal — sau invers.
- Uiți de chestionarul de plecare. Fără el, riști să rămâi rezident român „pe hârtie".
- Nu păstrezi dovada impozitului străin. Fără document, ANAF poate refuza creditul fiscal.
Veniturile din străinătate nu sunt complicate dacă le tratezi metodic: întâi rezidența, apoi convenția, apoi declarația. Dacă ai surse multiple, în state diferite, sau sume mari, un consultant fiscal te poate scuti de greșeli costisitoare. Iar pentru orice cifră sau termen, confirmarea finală o iei tot de la sursa oficială — anaf.ro.